In cautarea unui colt de rai, o evadare din mijlocul oamenilor, in mare graba, pedaland printre monstruozitatile fumegande ce-ti taiau respiratia... Fiare reci, mancate de propria rugina, ghimpi, span si cadavre metalifere, umbreau pamantul si cerul intunecand ziua nascuta din Dumnezeiasca primavara.
O cale ferata, ca o carare spre alt aer, separand industria, tumoarea creatiilor omului, de curatenia candva lasata de Ceruri. Un peron al asteptarii altor zile, altei vieti, altei veniri...
Destinatia: un petic de pamant inca viu, cu miros de vant si adiere de reavan. Odihna binecuvantata si fericire, pentru care cuvintele sunt mult prea fade spre a o descrie... Mijloace de transport in parcarea Raiului...
Liziera. Salcami tineri, abia mijindu-le frunza. Camp nesfarsit si neinceput. Drumuri noi, carari cu valuri verzi. Libertatea privirii, a gandului, a soaptei...
Ierburi de toate rasele ... Flori pe care putini stiu a le pretui... Buruieni - nedorite minuni vii... Pasteluri pe fonduri de verde, de la crud, la matur, de la luminos, la admirabil de intunecat...
Vieti neinsemnate, vieti gata oricand sa sfarseasca sub talpa ..., in ciocul ..., in pumnul ... orisicui. Frumuseti cu picioare multe, straluciri si sclipiri de pietre rare, toate adunate in strasnice infatisari de gaze mici si mijlocii...
Si ca intotdeauna... CERURI... Portile Lui, cu arcade de nori si reflectoare de sori, deschise cui vrea a se inalta in vazduhurile altei lumi. Raze scoborand in "precum in Cer, asa si pe Pamant", ca sa mai aduca o farama de speranta...
Un copil ... un copil care vede, un copil care pricepe, un copil care se maturizeaza prea devreme intr-o lume pe care o viseaza mai verde decat gri, mai melodioasa decat uruitoare, mai vie decat in coma... Un copil care fuge deja de aglomeratie, de zgomot brut, de intunecimi si sufocari, punand si punandu-si intrebari prea grele, unele chiar fara raspuns... Si mai cu seama, un copil a carui bucurie nu ar trebui sa o umbreasca nimeni si al carui cant nu e intotdeauna inteles...
Dupa asa evadare, asa INFLORIRE!!!
Fugiti cand si cat puteti din oras!!! Dumnezeu e doar putin mai departe; sta mai mult pe campuri, prin paduri, pe dealuri si pe creste!!!
