Balcoane ... cu povesti sau ... cu vise

Mansarda cu ingeri

Am visat odata doi ingeri, un El si o Ea, care dansau, cantau si se iubeau acolo sus, la poalele cerului...

Camaruta poetului

Intr-o odaie mica, in spatele unui balcon de lemn (la fel de mic), isi ducea zilele si noptile poetul prea-razvratit, prea-rascolit si prea-iubit, vesnic ne-multumit...

Salonul doamnei

Din vastul sau apartament, tanara doamna alesese un salonas ingust, putin cam intunecat, cu iesire printr-o usa dubla, imensa, intr-un balcon rece, sumbru, de piatra. De ce imi da senzatia de cavou?...

Stradanie

Au facut si ei ce au putut, s-au imprumutat, s-au indatorat, s-au straduit sa faca ceva din bietul apartamentul acela lasat de ai lui, sau de ai ei, pe care sa-l lase si ei mai departe aluia mic, sau aleia mari...

Aere

Ea zise intr-o zi: "Toata lumea de pe scara si-a pus aer conditionat! Luna asta, GATA!" El intelese ca nu mai e de trai si se executa. Aveau acum si ... aere si trai... si...

Balconul cu lauri

Batranul maresal, cu mana tremuranda isi aprindea pipa si rasfoia jurnalul din 19--... Isi framanta memoria in cautarea numelor, a evenimentelor... Doar figurile ii ramasesera clare, asa de clare si de vii ca parca le vedea prin incapere si s-ar fi pus pe povestit. Si-si mai amintea si de ghirlandele acelea de lauri...

Balconul porumbeilor

Au zburat deasupra parcului pret de o ora, au dat roata pe la Universitate, au mancat in piata si acum sunt la ei acasa. Privesc de sus, din balconul lor, forfota strazii si ii cam deranjeaza claxoanele...

Interul, iar Interul

Cu Inter-ul stiu o singura poveste, una de iarna, una de Ajun de Craciun, una scurta,dar cu mult drag tesuta in minute si-n secunde care mai traiesc si azi in amintiri si-n povesti si-n vise...

Departe de casa

Cineva povestea ca au plecat intr-o zi, cu copii cu tot, peste mari si tari, ca nimeni nu stia unde. Au plecat sa le fie mai bine, nu s-au mai uitat in urma, lasand doar cheia unui prieten de familie, care impreuna cu o agentie imobiliara "valabila", intr-o zi, la semnalul lor, sa vanda apartamentul asta cu tot cu mobila, cu covoare, cu obloane...

Camera Ei

Visez sau nu, cum in casa asta imensa, absolut nimeni nu vrea sa mai intre in odaia de sus, din capatul scarilor de marmura. A ramas asa cum fusese pe vremea cand mama lor traia; chiar si usile balconului nu le mai deschid decat de cateva ori pe an. Pupitrul ei de pictura, fotoliul de catifea grena in care se cufunda citind, masuta cu oglinda pe care sunt si azi aranjate casetele cu bijuterii, patul ei pe care, intr-un colt sta aruncat, ca un decor special salul fin, caramiziu, din melana pufoasa, pastrand si azi, dupa atatia ani nemainumarati de nimeni, parfumul ei... de magnolie...

Gradina ca-n copilarie

Pe cand era copil, acasa la ai ei, la tara, aveau o curte plina cu flori, o livada mare si in capatul terenului lor, o vale coborand spre un raulet care in unii ani seca. Acum, in mijlocul capitalei, ii vine asa un dor de anii aia... , iar cum balconul a ramas singura gradina...

Obiecte de suflet

Bicicletele sunt obiectele cele mai de pret pentru ei. Casa e ticsita cu tot felul de trebuincioase si netrebuincioase. Garaj nu, magazie nu, curte nu. Oricum nu le-ar lasa asa... orisiunde. Ca sa nu stea totusi in mijlocul camerei, le-au legat zdravan in exteriorul balconului. Doar scot mana pe geam si au si luat bicicletele de cadru si au taiat-o la plimbare...


In incheiere reiau visul "incepator" si parca de aici se vede si usa deschisa prin care au intrat sau au iesit dumnealor, INGERII